Astazi am adaugat o poveste a mea la acest site, care a fost de incertitudine – intercultural uncertainty. Am fi putut scrie o serie de articole pe acest subiect, un post este pur și simplu cel care vine în minte ca un exemplu recent. Sunt o prima generație canadian – părinții și strămoșii mei sunt britanic – astfel încât ai putea crede momente de incertitudine interculturale nu se întâmplă cu mine în Canada.

Greșit – Și bănuiesc că reducerea sentimentului de pe toate dimensiunile culturale pentru a fi găsite în această țară. Nu contează dacă ați sosit recent în Canada, dacă sunteți Aboriginal, vorbesc franceza sau engleza ca limba maternă, au trăit aici de cinci ani sau toate din viata ta, ai avut un moment în care te-ai confruntat cu unele aspecte din altă cultură – sau propria – și ați găsit-te intrebi despre ea. Poate, așa cum am făcut, ai găsit-te intrebi ce ar trebui să faci.

De la mic eșantion de propria mea experiență pe tot parcursul vieții, Știu că aceste momente transforma in povesti, care poate fi iluminat, dificil, humourous, inspirator. Ele pot părea mici la semnificația – sau foarte mare. Eu nu spun că experiența este aceeași pentru noi toți – incertitudine se simte diferit, este mult mai descurajatoare, când totul și toată lumea din jurul tău se simte nefamiliare. Încă, există ceva în comun acolo, ceva comun și cred că este important să se comunice aceste povesti pentru că înțelegerea că toți avem momente când ne confruntăm incertitudine, indiferent de contextul cultural, este un mare egalizator. Schimbul de ceea ce iese din aceste momente ar putea fi motivația să-și intensifice în aceste intersecții culturale cele mai multe ori, iar acum vom ști că șansa sunt – nu suntem singuri.

Sper că nu sunt singur, după toate, și aveți o poveste în acest sens, v-ar dori să împărtășească – Mi-ar plăcea să-l aud și bănuiesc că o mulțime de alte persoane ar fi prea. Clic aici pentru a citi povestea pe care am postat,

Am trecut pe lângă un autocolant în cartierul meu de altă zi care ma făcut să mă gândesc la acest proiect – poveștile pe care am auzit în conversații, și povești care au venit în site-ul.

“Nu crede tot ceea ce crezi.” Inteligent. Pentru mine, că propoziție simplă separă elegant doi procesele de gândire pe care le ia atât de des ca una în același. Acesta identifică că cea mai mică fracțiune de secundă între când vedem sau să răspundă la ceva într-un mod special – și atunci când normelor noastre culturale lovi cu piciorul în pentru a confirma pentru noi, că e singurul mod de a "vedea’ sau răspunde la ea.

Un cuplu de povești în jurul evenimentelor în sălile de clasă în special vin în minte. Într-unul, Am fost ascultat la un grup de elevi de realizare, a crescut ca acestea sunt într-o cultură individualistă orientată spre, aerisire frustrarea lor cu modul în care un profesor de la o cultură mai colectivist le-a fost instruirea. În modul în care numai tinerii pot, elevii au fost descrie comportamentul care părea cu totul inexplicabil pentru a le. Atât de mult, astfel că, am reflectat la conversație, M-am trezit întrebându-se dacă cel puțin o parte din decalajul calitatea percepută a apărut de două orientări diferite de învățare, ciocnire într-o sală de clasă. Provocarea este că, în cazul în care profesorul și elevii nu au un mod de a vedea această posibilitate – scena este pregătită pentru o mulțime de neînțelegere reciprocă și frustrare.

Deci, înapoi la abțibild – ce dacă a existat o modalitate de a congela acel moment în timp – înainte de creierul nostru ne spune că ceva este bine sau rău, astfel încât am putea înregistra doar “diferit” sau “neașteptat” și-l exploreze împreună? Asta e, de asemenea, ceea ce am auzit în unele dintre povestile pe care le-am împărtășit – realizarea de a fi tocmai în acel moment și oprindu-se suficient de mult pentru a te întrebi sau altul – ce zici de asta?

În cazul în care acest post solicită o poveste pentru tine, Sper să-l împărtășească!